Om al străzii

Om al străzii din Bucureşti alături de un maidanez, adăpostindu-se într-o cabină telefonică

Om al străzii este denumirea uzuală pentru „Persoane adulte fără adăpost” (PAFA) care alcătuiesc o categorie de persoane defavorizate, excluse de la serviciile publice sociale și medicale (ajutor social, cantină socială, sistemul asigurărilor de sănătate, etc.).

În România, Direcția Generală de Evidență a Populației definește prin mențiunile „lipsă act spațiu” și „lipsă spațiu”, situația când:

persoana nu poate face dovada spațiului de locuit asigurat ori, în ultimă instanță, nici nu are efectiv unde să locuiască, iar dacă totuși stă undeva nu are acceptul găzduitorului pentru întocmirea formelor legale.[1]

Asociația Médecins Sans Frontières-București a enunțat o definiție mai complexă:

PAFA este persoana care nu are efectiv unde să locuiască (locuință proprie sau cu chirie de stat), iar dacă totuși stă undeva nu are acceptul găzduitorului pentru întocmirea formelor legale. Acesta se află într-o situație de criză la nivel psihic, de sănătate fizică, social și juridic, situație determinată de absența unui adăpost sau de imposibilitatea de a-și permite unul. Starea de criză este înțeleasă ca fiind incapacitatea de a-și mobiliza resursele interne (pentru a putea obține un act de identitate, un loc de muncă, pentru a se reintegra în familie) și excluderea de la resurse externe (servicii publice medico-sociale).[1]

Situația în România

Se estimează că România există peste 15 000 de persoane adulte fără adăpost din care mai mult de 5 000 trăiesc în București. Accesul acestora la servicii de asistență socială și medicală este foarte dificil, peste 60% dintre ele nu au acte de identitate și sunt atât de desocializate încât și-au pierdut capacitatea de a se adresa instituțiilor și organizațiilor pentru ajutor. Marea majoritate a persoanelor adulte fără adăpost nu au asigurare medicală, nu știu sau nu sunt capabile să se adreseze instituțiilor specializate pentru ajutor nici chiar în situațiile de urgență. Peste 25% dintre persoanele adulte fără adăpost au probleme psihiatrice care pot fi diagnosticate prin observare directă, iar 40% au dezvoltat afecțiuni similare psihozelor.[2] Circa 56% din oamenii care ajung în stradă din cauza problemelor psihice consumă alcool și suferă de boli precum schizofrenie, tulburări de personalitate cu diferite grade de retard.[3]

Alte limbi
Afrikaans: Haweloosheid
Boarisch: Sandler
български: Бездомник
català: Sensesostre
čeština: Bezdomovec
Чӑвашла: Килсĕррисем
Cymraeg: Digartrefedd
dansk: Hjemløs
emiliàn e rumagnòl: Barbòṅ
English: Homelessness
Esperanto: Senhejmeco
español: Sinhogarismo
eesti: Kodutus
euskara: Etxegabe
français: Sans-abri
Gaeilge: Easpa dídine
galego: Sen teito
עברית: חסר בית
हिन्दी: बेघर
hrvatski: Beskućništvo
Bahasa Indonesia: Tunawisma
italiano: Senzatetto
日本語: ホームレス
한국어: 노숙자
Latina: Domo carens
Lëtzebuergesch: Wunnengslosegkeet
Bahasa Melayu: Tuna wisma
Nederlands: Dakloze
norsk nynorsk: Uteliggjar
polski: Bezdomność
português: Sem-teto
русский: Бездомные
srpskohrvatski / српскохрватски: Beskućništvo
Simple English: Homelessness
slovenščina: Brezdomstvo
српски / srpski: Бескућништво
svenska: Hemlöshet
Türkçe: Evsizlik
українська: Безпритульні
اردو: بے گھری
Tiếng Việt: Vô gia cư
walon: Sins-toet
ייִדיש: באם
中文: 露宿者
文言: